Creierul cu Plete. Ideea numelui a apărut odată, mai demult, pe când ramurile-mi băteau în geam, susţinând somnoroasele păsărele, în cimitir, pe când versurile-mi încercuiau existenţa, făcând din mine un melancolic şi-un romantic incurabil. Pe-atunci, cu aproximaţie.
Vă prezentăm acum, în ordinea funcţiei şi importanţei în viaţa Valeriului, personajele de bază fără de care Creierul cu Plete nu şi-ar putea continua existenţa.
Valeriu Cuc (16.07.1991): Numele său se leagă de principalul plan de ctitorire a CCP-ului. Născut pe caniculă, el este cel mai important şi singurul fiu necesar al familiei Cuc. Îşi conştientizează talentul, chiar din primii ani de studiu pre-gimnazial, când reuşeşte, după 136 de încercări, să „scrie” primul bastonaş, corect. De atunci, ştie cu exactitate ce urma să devină, profesional vorbind: astronaut, clown, gunoier, veterninar, programator, scriitor. Cu acest gând, pierde vremea în şcoală, nu este repartizat la liceul dorit, din cauza unei grave erori în sistemul de învăţământ (şi anume existenţa „testelor naţionale”), dar ajunge la o secţie de uman, unde trece cu brio testele de corigenţă la Fizică şi Limba Germană.
Îl cunoaşte pe Pituţ Vlad în diferite circumstanţe, dar îl declară prieten abia după câteva minute, de la prima întâlnire. Se poate spune că a fost dragoste la prima vedere, dar noi preferăm să spunem că a fost prima dragoste la vedere. Îşi încurcă reciproc programul zilnic, care de fapt este acelaşi pentru a nu lăsa motive de supărare sau creea tensiuni. După ce are un success eminescian printe adolescenţii orădeni, cu volumul de care vorbeam mai sus, producţie subpământeană, Valeriu se gândeşte să pună în practică idea blogului, pe care încă nu-l deţinea, dar avea să tragă câteva sfori (”he was going to pull some PHP strings”) pentru a-i fi făcut unul. A tras şi apoi şi l-a făcut pe cont propriu. Cu Pipi.
Olivia Putyer (10.02.1991): Are mare noroc, deoarece Eu scriu această descriere, acum. Olivia consideră că a luat viaţă în 2006, cu ocazia unei emancipări sociale, iar noi…nu obiectăm, pe motiv că Eu, Valeriu, n-o cunoşteam în acele vremuri, afecţiunea (amical vorbind) fiind-ui oferită de către cel de mai jos. Îl cunoaşte pe Valeriu la răscrucea dintre anii 2006 şi 2007. Mai târziu, la sugestia acestuia, Olivia începe timidă să scrie poezii pe vremea când sărutările pasionale, apăruseră între cei doi, din păcate doar pe suportul Y!M Emoticons, 16×16 pixeli. Îşi umezeşte buzele pentru a le putea muşca, înainte să ceară aprobarea, prin care ar fi putut să scrie un articol. Aprobare, căreia Valeriu îi răspunde: „Ăăă…” şi ea se apucă de scris. Scrie un articol care trezeşte atracţia sexuală a diferitor blogări locali (deşi aceştia neagă – fapt care îi caracterizează ca fiind de mărimea unui neg), pe care, în fond, aceasta îi critică. Nu rezistă atracţiei Valeriului, care din fericire avea o zi bună şi făcuse duş, pentru ca mai apoi să-l tortureze liric (ea pe el) într-o poezie scrisă sub influenţa meschină a dragostei.
Vlad „PiPi” Pituţ (06.10.1990): Crescut în Ştei şi upgradat în Gojdu, Oradea, Vlad este tehnicianul de serviciu cu program lejer, al Creierului cu Plete, precum şi prieten cu cei doi de mai sus. Este faciscinat de astrologie, lucru cu care eu nu sunt de-acord. Se plictiseşte repede şi are un râs foarte greu de stârnit, dar când este stârnit…Este primul şi singurul om cu care Valeriu a vomitat de râs, la propriu. Este de fapt, mai important decât ambii de mai sus, din cauza faptului că aproximativ 99% din Creier este, birocratic vorbind, pe numele lui, lucru care-i cu două tăişuri: dacă facem prostii pe blog, pe el îl anchetează DNA-ul, CNSAS-ul, FBI-ul, OMFG-ul sau alte organizaţii ce probabil n-au auzit de CCP şi planuile lui de dominaţie a lumii. Totuşi, dar dacă-l enervăm (ceea ce-i cam tot la fel de greu precum râsul de care vorbeam), poate să ne azvârle de pe hostingul (care-i de asemenea pe buletinu’ lui), de îndată ce află parola.
Un alt merit pe care-l are acest Pipi, este meritul pentru aducerea la cunoştinţă Valeriului că există o Olivie şi invers. Am convenit ca el să fie omul din umbră, iar momentul în care îi vom dezvălui chipul va fi notat în calendar cu roşu şi negru şi link în coadă.
Notă: Specimenul dezvoltă o ataşare ciudată pentru o anumită „paturică” (pe care ulterior, acesta a pierdut-o).
Mulţumiri, pe măsura unor oameni speciali: Tututor prietenilor care ar trebui să înţeleagă faptul că au ceva în plus când îi satirizăm sau ne batem joc de ei, faţă de alte persoane pe care nu le cunoaştem personal dar ne batem joc şi le satirizăm: faptul că, spre diferenţă de străini, ei au de ales după ce le insuflăm furie prin înjosire socială. Dintre ce au de ales? Dintre a ne fi sau a nu ne fi prieteni în continuare, dintre a ne lua la pălmi, pumni şi picioare, sau a continua, printr-o inconştienţă ce poate provoca grave erori în societate, să ne susţină.
Alte mulţumiri: Altora, precum şi celor care sunt atenţi, uneori mai atenţi şi perspicace decât autorii şi ne semnalează greşelile infantile. Aveţi onoarea.
Contact: cuc.valeriu@yahoo.com
Notă finală: Valeriul nu s-a consultat cu nici unul dintre persoanele reprezentate prin numele ce sunt menţionate aici, înainte de a scrie această descriere şi îşi asumă responsabilitatea pentru toate cele redactate.
